ROXETTE.RO - from fans, for fans

Rep: Suntem din nou la “Godmorgon Sverige” cu Per Gessle care vine dintr-o calatorie in America de Sud, unde a inceput si marele turneu, iar duminica aveti concert pe Grand Arena in Carpe town in Africa de Sud.

Per: Yes, Sir!

Rep: Cum e viata de star la 50 de ani?

Per: E destul de bine, de fapt… este chiar linistita. Avem azi un spectacol, apoi a doua zi calatorim, apoi iar cantam, incercam sa avem mereu, aproape mereu o zi libera intre spectacole.

Rep: Deci nu faceti schimbari, ceva, sa renuntati la un concert sau altceva…

Per: Nu, incercam sa le avem pe toate.

Rep: Am zis ca o sa vorbim si despre cum ar fi fost daca Roxette nu ar fi avut succes si nu ar fi devenit populari in USA, aici a avut loc lovitura. Dar eu am citit ca tu ai facut rost si de alta chitara, aveai cu totul alta inainte.

 

Per: Ei bine, eram destul de sarac in ’84 – ’85, nu aveam o situatie economica foarte buna, eu si prietena mea, nu era nimeni interesat de muzica mea, inainte avusesem succes, dar nu si la acea data. De fapt primul disc Roxette care a aparut in 1986, ”Pearls of Passion”, a fost al treilea CD in suedeza care a fost refuzat, sau cea mai mare parte din melodii, atunci le-am tradus in engleza. Majoritatea melodiilor, ca “Soul Deep” si “So FaR Away”, exista si in suedeza. Dar asta este, uneori merge bine in viata muzicala, uneori merge prost.

 

Rep: Deja in ’89, la 3 ani dupa aparitia primului album, Roxette vandusera deja multe discuri, iar tu erai considerat cel mai bogat om din Suedia care ajunsese la varsta de 30 de ani. A mers repede?

 

Per: Da, daca te iei dupa ce spun ziarele…

 

Rep: Multi se intreaba ce influenta are asupra vietii faptul de a fi bogat. Ne poti spune ceva despre asta?

 

Per: Aa, e greu de spus. Pentru mine a fost usor pentru ca am putut face ceea ce am vrut, am putut practica meseria care mi-a placut. Important este sa iti placa ceea ce faci, cred ca este si faptul ca nu trebuie sa ma gandesc prea mult la cum sa economisesc bani ca sa ajunga pana la sfarsitul lunii. Imi pot petrece timpul cum vreau eu. Asta este de fapt singurul lucru.

 

Rep: E mare lucru sa iti poti petrece timpul cum vrei tu.

 

Per: Asa este. E important sa poti face ce vrei in fiecare luna.

 

Rep: Tu si Marie Fredriksson ati inceput un nou turneu acum… Nu au fost foarte multi care au crezut ca acest lucru se va intampla? Ce influenta a avut asupra ta faptul ca Marie s-a imbolnavit?

 

Per: E greu de spus pentru ca a fost incredibil de greu, bineinteles, dar cel mai greu a fost pentru familia ei si pentru ea… Atat ea cat si familia ei au fost foarte influentati de acest lucru. Nu stiu cum sa explic… si tatal meu a avut cancer in anii ’70 si a fost greu si pentru noi. Dar in acest caz este greu de inteles ce i s-a intamplat, plus ca Marie s-a simtit destul de rau, a avut sansa 1 din 20 de a supravietui, deci a fost destul de greu pentru ea.  Si daca m-ai fi intrebat acum 5 – 6 ani daca Roxette vor mai canta, raspunsul meu ar fi fost ”nu, nu cred”. Dar restabilirea ei a avut loc destul de incet si totusi s-a intamplat ca Roxette sa revina pe scena. Si asta s-a intamplat in Amsterdam 2009, cand a venit la concert.

 

Rep:  Dar acum ati reusit sa adunati zeci de mii de oameni, te gandesti cum ar fi fost acum 5 ani?

 

Per: Se intampla si s-ar fi intamplat mereu in cazul Roxette, cand eu si Marie avem concert pe un stadion de fotbal pe undeva cum ar fi in Uruguay in fata a 50 – 60 de mii de oameni, atunci ne uitam unul la altul si gandim la fel, ne intrebam: e chiar adevarat ca suntem in fata unui public asa de numeros? Mica formatie de amatori din Halmstad… Pot spune ca in ziua de astazi nu facem muzica pentru a ne lupta sa intram in Top 10 sau ceva, sau sa facem cel mai bun disc din lume sau sa facem asa si pe dincolo, noi cantam pentru un public care vrea sa asculte si care ne place ca formatie, nu simtim o asa mare presiune, cum ar fi sa urcam in clasamente…noi doar cantam de placere. Este minunat sa scapi de acest sentiment de concurenta sau de cariera, lucruri care nu mai sunt la fel acum, mai ales cand ai 50 de ani, oricum nu pentru mine.

 

Rep: Prin urmare voi acum nu va luptati sa fiti pe locul 1 pe lista, asa cum fac alte formatii… 

 

Per: Pai cred ca chiar asta e ideea, si chiar e un dar de sus ca putem canta din nou pentru a multumi publicul.

 

Rep: Cat timp va dura turneul?

 

Per: (rade) Nu stiu exact cat va tine turneul, probabil ca pana anul viitor, sa vedem cum ne simtim cand o sa fim mai in varsta cu un an (rade).

 

Rep: Cand aveti spectacol in Suedia?

 

Per: 24 iulie in Göteborg, 3 noiembrie la Globen si 4 noiembrie la Malmö Arena. Nu e rau, nu?

 

Rep: E fantastic cat de mult iti amintesti la varsta ta!

 

Per: Multumesc J 

 

Rep: Tu ai cunoscut viata de artist deja de la varsta de 20 de ani. Gyllene Tider au aparut peste noapte. 1979 a fost anul cand a aparut primul hit, nu? December ’79? Januari ’80?

 

Per: Da, pe undeva pe acolo.

 

Rep: Era ceva care suna cam asa: (Flickorna på tv2) Imi amintesc ca eram in cls a 8-a si toate adolescentele se indragostisera nebuneste de Gyllene Tider si chestia asta ne cam supara pe noi, baietii, caci ne placea de ele J

 

Per: Da, a fost o perioada frumoasa, am avut 6 inregistrari inainte de a deveni numarul 1, oricum a fost super! Fiecare zi era o aventura, fiecare inregistrare era fantastica, bineinteles. Inveti multe si eram o formatie pop destul de buna, eu eram cel mai prost muzician din formatie, chiar si in ziua de astazi, cred. Dar eram o formatie pop destul de competenta si majoritatea melodiilor erau destul de simple.

 

Rep: Ce ai simtit cand ai devenit major si in acelati timp, deodata, un star?

 

Per: Inveti sit e obisnuiesti cu situatia, locuiam singur cu mama la inceputul anilor 80, iar cand atarna rufele pe sarma afara in curte sa se usuce, ale mele dispareau, le luau fanii, antena de la masina, numerele masinii, scrisorile dispareau, asa a tinut un deceniu intreg. Asta ne-a dat de gandit si m-a format de la varsta de 20 de ani.

 

Rep: Ce poti spune despre …ufff, acum am scapat de asta!

 

Per: Ei bine, asa cum am spus si mai inainte, eu am pus mult accent pe muzica, asta a fost cel mai important pentru mine tot timpul, sa scriu si sa inregistrez albume, cu asta m-am ocupat mai mult. Restul este pe locul trei, pe undeva. Deci asta nu a insemnat chiar asa de mult pentru mine.

 

Rep: Glumesti?

 

Per: Chiar nu a insemnat… Si nu am incercat sa ma fac cunoscut prin muzica mea, am incercat doar sa scriu melodii din ce in ce mai bune, inca de pe vremea Gyllene Tider.

 

Rep: Cand erai copil si aveai 10 ani, aveai deja o colectie de 100 de discuri, deci un nebun dupa muzica pop…

 

Per: Da, pot spune…

 

Rep: Deci asta esti tu, un pop nerd...

 

Per: Fiul meu, care are 14 ani, este innebunit dupa calculatoare si sta ore-n sir si joaca jocuri, cu castile pe urechi, la fel cum stateam si eu cand eram ca el, doar ca eu ascultam muzica si analizam toti artisii de pe vremea mea – Kings, David Bowie, eu am crescut singur cand eram copil, eram lupul singuratic, doar eu si discurile mele.

 

Rep: Iti amintesti cum ai reactionat prima data cand ai ascultat melodia asta? (The Monkeys – I’m a Believer)

 

Per: Da, muzica super!

 

Rep: Da, asa este, dar ce importanta are pentru tine melodia asta?

 

Per: Da, imi amintesc cand toate melodiile erau foarte diferite si toata ziua se auzea McKings cu “Strawberry Fields” si erau multe altele care au insemnat mult, chiar si aceasta melodie …

 

Rep: Este The Monkeys cu “I’m a Believer”. Vroiam sa te intreb ce cale urmezi atunci cand scrii, care este sursa?

 

Per: Asta nu stiu, este greu de explicat, nu pot spune ca exact aceasta melodie inseamna asa de mult, dar stilul se aseamana foarte mult cu stilul meu, este felul meu de a ma dezvolta in cariera, pot spune ca inima mea este incarcata cu muzica din anii ’60 – ’70. Pe parcursul anilor am inceput sa scriu si melodii diferite, pentru ca e nevoie si de asta. In cele din urma, de fapt, melodia este cea mai importanta pentru mine, sa aiba un refren bun, un intro bun, ceva care sa te atraga.

 

Rep: Deci tu te simti in lumea ta cu o melodie ca cea pe care am ascultat-o mai devreme.

 

Per: Absolut.

 

Rep: Atunci cand ai dat lovitura cu Gyllene Tider… am aici un interviu din 1981 in care tu zici ca esti la curent cu totul, cu clasamente si tot in materie de muzica, deoarece citesti revista NME (New Musical Express) sit e gandeai cum sa faci sa intri pe o asemenea lista.

 

Per: Exact.

 

Rep: Te gandeai cum ar fi sa fii intr-un clasament?

 

Per:  Dar inainte sa intram pe lista, am trimis o scrisoare catre aceasta revista englezeasca, cred ca am scris in suedeza, care suna ceva de genul: de ce nu scrieti nimic de minunata formatie suedeza, Gyllene Tider?

 

Rep: Si nu stia nimeni cine erati!

 

Per: Si au publicat ce am scris eu. Si la comentarii au scris ca eram un idiot din Suedia care nu putea scrie un mesaj in engleza. Dar in orice caz, am aparut in ziar. A fost ceva fantastic, oricum, sa apar mai tarziu pe acele liste. In principiu, este emotionant sa fii in Daily Music Industry impreuna cu David Bowie sau Ray Davies pe care l-am intalnit la un spectacol, artisti al caror fan eram…

 

Rep: Deci tu inca mai esti un fan al anumitor artisti…povesteste-ne care dintre ei apareau in New Music Express si daca este vreunul cu care ai tinut legatura.

 

Per: Nu, nimeni nu a avut contact cu mine, dar i-am intalnit pe multi dintre ei de multe ori. Dar nu am facut schimb de e-mail-uri cu nici unul dintre ei.

 

Rep: Dar probabil ca se va intampla, deoarece cariera voastra nu ajunge niciodata la final. Duminica aveti spectacol in Africa de Sud, apoi multe altele in diferite locatii. Cum te simti?

 

Per: Foarte bine, incredibil, cum am spus. Este minunat cand vine asa de multa lume tot timpul si melodiile sunt super, publicul este de nestapanit. Avem o formatie minunata care emana multa energie pozitiva.

 

Rep: Multumesc ca ai venit azi aici.

 

Per: Si eu va multumesc. Este intotdeauna o placere.

 

Urmariti interviul in suedeza AICI - sursa: SVT