ROXETTE.RO - from fans, for fans

Per Gessle a acordat publicatiei online ZH un interviu telefonic in timpul turneului in Europa de Est, intre concertele sustinute in Ucraina si Belarus.

Ce-ti amintesti din concertul de la Porto Alegre din 1992?
Imi amintesc ca am fost intr-un loc acoperit si rotund (sala de gimnastica Gigantinho). Oamenii erau nebuni , a fost foarte distrctiv. In mod deosebit in seara aia, chitaristul nostru avea niste probleme cu stomacul si a fost nevoit sa iasa de pe scena ca sa vomite de cateva ori( rasete). Eram pentru prima data in America de Sud, a fost halucinant. Venisem sa cantam in locuri pentru 5 mii sau 6 mii de spectatori si am terminat prin a face concerte pe stadioane.

E diferit sa canti in Brazilia fata de State sau Ucraina? 
Cu cat esti mai la sud in Europa, ca in Spania de exemplu, oamenii traiesc mai intens. In timp ce in nord raman pe scaune si nu stiu foarte bine cum sa se comporte. Iar in America de Sud fac o mare fiesta. Din punctul nostru de vedere, in special cu genul de muzica pe care il facem, ne aduce mare satisfactie sa gasim o multime activa, cu persoane care sa cante impreuna.

Si care e starea ta de spirit acum, dupa noul album si reintoarcere?
Daca m-ai fi intrebat acum cinci sau sase ani daca va mai exista Roxette ti-as fi spus ca nu. Marie era foarte bonlava, avea 5% sanse de a supravietui. La cateva luni dupa prima sa interventie chirurgicala nu reusea nici sa vorbeasca. In 2009, eu ma aflam in turneu prin Europa pentru a promova un album solo, "Party Crasher". La Amsterdam, Marie si familia au venit pentru a ma saluta iar eu am intrebat-o daca doreste sa mi se alature pe scena. Ea a acceptat. Am cantat "The Look" si "It Must Have Been Love" iar reactia publicului a fost senzationala, erau oameni care plangeau. Atunci eu am perceput ca ei i-ar fi placut sa revina. Dupa cateva saptamani, m-a intrebat daca nu mi-ar placea sa compun un nou album Roxette. Pentru mine, dupa toate prin cate a trecut Marie, sa fiu iarasi in turneu cu band-ul e ceva senzational, greu pana si de explicat.

Cantecele Roxette sunt marcante. Cum obisnuiesti sa compui? Ce te poate inspira pentru un cantec ?
Acum, am tendinta sa scriu mai putina muzica decat in trecut. Cand am starea de spirit necesara, ma pun la pian, la sintetizator sau la chitara si ma joc pana cand apare ceva interesant. Apoi inregistrez pe iPhone sau pe recorder. Cand simt ca am scris-o, ascult ce s-a inregistrat si incerc sa combin diferitele idei. "Charm School", de exemplu, contine o piesa numita "Sitting on Top of the World", a carei refren a fost scris in anii `80. "Only When I Dream" am scris-o pentru albumul "Have a Nice Day (din 1999)", in anii `90, dar nu am spus nimanui. Am facut un nou demo si nimeni din band nu si-a amintit de ea, dar eu le cantasem piesa prin 1997 sau 1998. Am o mare arhiva de idei pastrate de-a lungul anilor. Am prieteni care de asemenea compun, iar ei merg la studio si petrec sase sau sapte ore pe zi compunand muzica. Eu nu reusesc sa fac asta. Petrec, poate, vreo 10 minute pe luna scriind. "Spending my Time" si "Joyride" au fost scrise in aceeasi zi, acum multi ani. Cum functioneaza: cand ai mijloacele necesare, nimic nu te poate opri.

Vei canta mai multe piese noi sau hituri?
In principiu, este un concert de hituri. Sigur ca trebuie sa cantam muzica cea mai cunoscuta. Dar de asemenea vom canta si cateva piese de pe noul album, si inca o sa mai avem surprize. Dar in mare e compus din hituri, din muzica pe care oamenii vor sa o asculte cel mai mult, mai ales intr-un loc unde nu am mai fost demult.

Cat este de diferit sa fii artis acum?
Lucrurile s-au schimat mult. Ma surprinde faptul ca piata de discuri inca mai exista. Noile generatii traiesc intr-o lume noua, cu iPod-uri si aplicatii. A devenit foarte usor sa descarci muzica si sa o distribui, iar concurenta este ucigatoare, exista foarte multa muzica. E ciudat sa ai o varietate asa mare de muzica iar radiourile comerciale sa fie atat de restranse cu privire la stilurile importante. E mereu aceeasi muzica!