"Sansa era aproape nula"

RoxetteRoxette

Apartin anilor '90, la fel ca Discman, Girlies si Inline Skates. Dupa o pauza de 10 ani, Roxette isi anunta revenirea pe scena. Per Gessle despre boala partenerei lui de trupa, Marie Fredriksson si despre un potential retro chic al duetului.

 

 

Rep: Mr. Gessle, timpurile de aur ale grupului Roxette, asta a fost la inceputul anilor '90. Cat de des se intampla ca oamenii sa va povesteasca ceva si sa asocieze amintirile cu melodii Roxette?

Per: Destul de des. Glumesc, asta are de-a face cu faptul ca imbatranesc. Cred ca e haios sa traiesti asa, sa apartii oamenilor, si acest lucru inca il putem face – mai ales dupa tot ceea ce s-a intamplat cu Marie.


Per Gessle, 52, a vrut sa devina arhitect la inceput, iar prima data a cantat la chitara acustica la varsta de 17 ani. In 1986, impreuna cu cantareata Marie Fredriksson, 53, a reusit sa creeze Roxette, una dintre cele mai cunoscute formatii suedeze in materie de muzica pop. 
Roxette s-a impus, printre alte grupuri, cu hit-uri No 1 cum ar fi „The Look“ (1989) sau „Joyride“ (1991), au vandut 70 mil de albume in intreaga lume. In 2002 doctorii au diagnosticat-o pe Marie Fredriksson cu o tumoare pe creier. Acum Roxette sunt din nou impreuna pe scena, undeva in jurul datei de 12.6. in Oberursel si pe 16.6. in Köln. Noul lor album „Charm School“ va fi realizat vineri.


Rep: Pe Marie Fredriksson au diagnosticat-o cu tumoare pe creier in 2002, care a fost tratata cu succes. Cum se simte Marie astazi? Interviuri – nu da, in orice caz. 

Per: Asta pentru ca nu vorbeste asa bine engleza astazi. Asta inseamna ca: ea inca vorbeste engleza, dar este foarte greu sa se exprime spontan. Aceasta calitate a pierdut-o.  

Unele melodii de pe noul album sunt foarte melancolice, total diferite din ceea ce stiam inainte. Sa numim intoarcerea lor pe scena "o revenire” sau este mai mult un nou inceput?  

Este putin din fiecare. Poate fi un nou inceput pentru ca acum cativa ani se parea ca sansele erau aproape inexistente ca Marie si cu mine sa mai putem face ceva impreuna.

Cum se face ca, in timpul acestui turneu care reprezinta un nou inceput, vreti sa cantati in principiu melodiile vechi? 

E simplu, pentru ca si noi suntem fani. Daca merg la concert la U2, Rolling Stones sau AC/DC, si eu vreau sa aud marile lor hituri. Inca imi amintesc cand am fost la o reuniune Police si ei au cantat doar 3 hituri, restul numai melodii necunoscute, nu a picat chiar bine. Nu mi-a placut si am plecat. Cand David Bowie mai merge in turneu, vreau sa aud melodiile care au insemnat mult pentru mine. Nu pe acelea pe care EL vrea sa le cante. Daca eu platesc, atunci tu canti pentru mine!!

Roxette este deja un nume. In ce fel ar putea fi schimbat? 

In acest caz, cand Marie s-a intors, ar fi o prostie sa faci un album Roxette cu 20 de cantece instrumentale. Daca am fi facut unul asa, atunci am fi folosit cel mai potrivit element posibil, si acesta este vocea Mariei.   

Putin cate putin, anii '90 obtin farmecul anilor '50. Roxette vor reveni retro-cool acum? 

Pana acum cateva luni nu m-am gandit deloc la asta - pana cand oamenii au inceput sa isi aminteasca de Roxette. Oamnei de la care nu m-as fi asteptat sa o faca in mod special. Probabil ca a sosit si vremea noastra.

Ce amintiri ai TU din anii '90? 

Inceputul anilor '90 au reprezentat desigur punctul culminant pentru Roxette. Trei ani la rand am fost intre primele 3 formatii care erau cele mai populare din America, pentru asta a trebuit sa muncim mult. Pe de alta parte s-a nascut fiul meu; acest lucru iti schimba viata pentru totdeauna. In principiu, anii '90 au reprezentat o decada importanta pentru mine. 

Iti place muzica anilor '60 si '70. Este adevarat ca fiul tau s-a nascut in timp ce ascultai „Yellow Submarine“? 

Da, este adevarat, dar nu asa am planificat. Fiecare cuplu are melodia lui, in cazul meu si al sotiei mele aceasta este „Here, there and everywhere“cu The Beatles. Este pe albumul „Revolver”. Gabriel a venit foarte repede si am fugit la spital cu un CD-player si am zis doctorului: anunta-ma, te rog, cu 3 minute inainte sa vina pe lume, astfel ca el sa vina in timp ce eu pun melodia noastra. Cand doctorul a spus: Acum se intampla!, am inceput sa ascult „Here, there and every-where“. Dar nasterea a durat cu 30 de secunde mai mult si urmatoarea melodie pe album era „Yellow Submarine“. Asta este o mare diferenta, bineinteles. Cand va implini Gabriel 18 ani, voi vorbi despre acest lucru.

Iti voi spune inca o poveste mai veche: cand eram copil, cantam la uscatorul de par pentru ca ma gandeam ca nu ma aude nimeni. Dar nu era asa: intr-o zi, cand am iesit din baie, toata familia era pe jos de ras. Pentru ca tocmai cantasem „Fading like a Flower“. 

Oh. Acum sunt sigur ca nu se mai asculta acea melodie.

Asa este. Si ce amintiri iti trezeste „Fading like a Flower“ acum? 

„Fading like a Flower“, a fost acum multa vreme. Inca imi amintesc cum am lucrat pentru acel cantec. Stiam ca va deveni o melodie super. Cum s-a intamplat, nu stiu. In 1990, cand am inregistrat albumul, aveam 31 de ani. Daca as fi avut 21, as fi fost cu mintea in alta parte. Dar oricum, dintr-un motiv sau altul, stiam: acesta este sunetul perfect pentru aceasta perioada. 


Interviu de: Silke Offergeld