Biografie Marie

[img_assist|nid=1416|title=|desc=|link=none|align=center|width=316|height=417]
STOCKHOLM, 2008 - Marie Fredriksson a implinit 50 de ani.

Biografie

Nume: Gun-Marie Fredriksson Bolyos
Data nasterii: Mai 30, 1958
Locul nasterii: Össjö
Zodia: Gemeni
Familie: Mikael Bolyos (sot), Inez Josefin (fiica), Oscar Mikael (fiu), Gösta (tata, decedat in 1981), Inez (mama, decedata in 1998), Anna-Lisa (sora, decedata in 1966), Ulla-Britt (sora), Tina (sora), Sven-Arne (frate)
Resedinta: Villa in Djursholm, Stockholm, o casa de vacanta in Haverdal, Olanda si una din Spania.
Grupuri muzicale: Renat, Strul, MaMas Barn, Marie Fredriksson Band, Spännande Ostar, Roxette

Nominalizari Grammy Suedia:

“Female pop/rock artist of the year 1987″ (Efter stormen)
“Female pop/rock artist of the year 1992″ (Den ständiga resan)
“Songwriter of the year 1992″ (Den ständiga resan)
“Female pop/rock artist of the year 1996″ (I en tid som vår)

Grammy Awards:

“Female pop/rock artist of the year 1988″ (Den flygande holländaren)
“Artist of the year 1992″ (Den ständiga resan)

Marie Fredriksson s-a nascut intr-un mic oras sudez, Össjö, intr-o familie cu 3 copii. Copiii erau educati in spiritul grijii pentru fiecare si pentru ceilalti. De micutii familiei aveau grija rudele parintilor, atata timp cat ei lucrau. Sursa lor de venit era ferma, pe care familia o vinde in 1962 si se muta in Östra Ljungby. Mama ei isi gaseste un post la o fabrica la cativa kilometri departare de casa, in timp ce tatal ei lucreaza ca factor postal. Din moment ce nu era un centru de ingrijire zilnica, adeseori o lua pe Marie cu el la munca, iar in timpul acestor calatorii ii canta, incuranjandu-i astfel intersul pentru muzica. In Östra Ljungby copiii si-au facut noi prieteni.

La varsta de 8 ani, Marie stia ca viitorul ii va rezerva o cariera muzicala, iar la varsta de 10 ani, a pus bazele primul grup, Renat. Grupul era format din Marie si prietenii ei, Björn si Mikael. si foloseau instrumente improvizate in timpul spectacolelor de pe pavajul casei Fredriksson.
Sora mai mare a lui Marie, impreuna cu alti prieteni, au inceput sa asculte The Beatles; dupa care, The Rolling Stones, Jimi Hendrix si Led Zeppelin, dar Marie si Tina (cel mai tanar membru al familiei) nu s-au alaturat lor. In schimb, ele trebuiau sa se furiseze pentru a asculta suetele si barfele fetelor mai mari si albumele pe care acestea le ascultau.

Marie avea opt ani cand sora ei mai mare, Anna-Lisa a murit intr-un accident de masina. A fost prima mare durere pe care a avut-o in viata. Din fericire, Marie a putut sa fie alaturi de familia ei, mai uniti ca niciodata.

Marie a fost o persoana foarte timida. Mereu se simtea prost cand altii radeau de ea. Era o visatoare. Preocuparea artistica si-a facut aparitia in viata ei asa cum era de asteptat. Marie si sora ei, Tina, luau lectii de pian. Marie chiar a inceput chiar sa compuna melodii usoare pe care le frodona frenetic ziua intreaga. Muzica luase amploare si in Suedia. Peste tot se canta muzica: la TV, la radio. In presa, fenomenul luase amploare. Erau vremurile anilor ’60 cand aparusera tinutele hippie, tinerii purtau parul lung. Martin King fusese omorat. Marie a inteles ca este o lume periculoasa in departare, lucru pe care il putea distinge chiar din muzica - suna in acelasi timp rebel, dar minunat. Marie simtea ca, intr-un fel, face parte din tot ceea ce se intampla, nefiind insa capabila sa-si explice de ce. Stia doar ca lumea se schimba si ca ea face parte din aceasta schimbare.

Cand implineste unsprezece ani, Marie incearca sa fumeze pentru prima data. Din pacate, este vazuta de profesoara ei. Atat de tare se sperie, incat o ia la fuga. A cazut si si-a spintecat grav nasul. Profesoara a decis ca pedeapsa ii este suficienta, asa ca renuta sa ii anunte pe parinti. In fata familiei, Marie a dat vina pe o joaca intre prieteni.

Marie s-a mutat la liceul din Klippan, la o departarte de 9 kilometrii de casa. A inceput sa cunoasca diferite persoane cu valori de viata diferite. Nu i-a luat mult timp, insa, pentru a se acomoda si a se face privita intr-un mod pozitiv de ceilalti. In tot acest timp, s-a preocupat sa asculte muzica, ca de pilda: Deep Purple si Led Zeppelin. Iubea muzica, dar visele ei despre teatru inca ii licareau in minte. Credea ca teatrul va fi viata ei. Idolul ei in muzica devenise Joni Mitchell.

In cursul inferior al liceului, Marie a inceput sa urmeze cursuri de finante. A ales sa urmeze acest curs, neputand alege optiunea initiala, datorita notelor slabe. N-a manifestat niciun nteres pentru acest curs, dovedindu-se a-i fi complet nepotrivit. Se simtea prozoniera, iar singurul lucru care o motiva, era corul scolii. Dupa primul an, Marie a obtinut o slujba de vara ca ucenic de gradinar, dandu-si seama ca vrea sa aiba o cariera creativa. Solicita scolii sa o ajute in demersul de a aplica la liceele de muzica din intreaga tara.

La un nou curs de muzica este acceptata, chiar daca Marie avea numai saptesprezece ani. In aceea perioada, si-a schimbat numele din Gun-Marie, doar in Marie. Mereu si-a urat acest nume, iar timpul pentru aceasta schimbare venise. Lucrurile mergeau pentru Marie pe un drum bun. Se simtea ca acasa, chiar daca aceasta era departe. Atat cadrele didactice cat si alti elevi au observat vocea extraordinara a lui Marie. In tot acest timp, Marie a inceput sa asculte diferite genuri de muzica.

Inainte de pop-rock, ea apreciaza jazz-ul lui Ella Fitzgerald, Bessie Smith si Billie Holiday. Prin jazz, Marie vede o lume noua, iar improvizatia este la ea acasa. Marie incepe sa cante jazz, atunci dandu-si seama ca poate face cariera din asta.

Era in timpul concertului Supertramp in Lund, cand lui Marie I s-a facut cunostinta cu un tip din Halmstad, pe nume Stefan Dernbrandt. Stefan si Marie au vorbit ore in sir, ca in final sa realizeze ca au atatea lucruri in comun. De atunci au ramas mereu aproape. Cand Marie i-a spus ca nu stie ce o sa faca dupa terminarea scolii, Stefan i-a sugerat ca ar putea sa se mute in Halmstad. Marie nu a fost sigura, insa, ca este o decizie buna. Interesul lui Marie pentru teatru i-a facilitat imprietenirea cu studentii clasei de actorie ai scolii unde ea studia. I-a fost propusa chiar si o colaborare de a compune muzica pentru spectacolele de teatru. Asa s-a facut ca a nimerit la locul potrivit, cand un regizor cauta figuranti pentru spectacolul pe care il monta. Dupa ultimul semestru, Marie a plecat in turneul care avea sa ii duca pana in Stockholm. Orasul a fascinat-o pe Marie. La reprezentarea spectacolului avea sa fie in audienta si primul ministru de atunci, Olof Palme. Dupa terminarea turneului, Marie decide ca este timpul sa se mute in Halmstad.

Il cunostea pe Stefan si era destul de aproape de familia ei din Östra Ljungby. Marie locuia impreuna cu Stefan in apartamentul lui, incepusera sa devina un cuplu. Insa nu avea un loc de munca, iar asta devenise frustrant pentru ea. Isi gasise ceva temporar de munca, iar in timpul liber compunea cantece.

Gupul Strulpojkarna s-a format in toamna lui 1978. Martin Sternhufvud – chitara electrica si voce, Stefan Dernbrandt – tobe, Lennart “Lelle” Nilsson – bass, alaturandu-se lor, ocazional, Per Gessle si Mats “MP” Persson. Stefan pomeneste de iubita lui, Marie, care canta la clape si este o buna cantareata. Martin nu o auzise niciodata cantand, dar cand s-a intmplat sa o auda in timpul unei vizite in apartementul acestora, a realizat ca are vocea foarte buna pentru grup. Martin ii cere lui Stefan sa o aduca la urmatoarea repetitie – aveau nevoie pe cineva la clape si pentru backing vocals. Desi Stefan si Martin continuasera sa o cheme pe Marie la repetitii, nimic nu se petrecea. Marie venea din cand in cand la repetitii sa-i asculte, dar doar atat. In cele din urma, Marie gaseste curajul si isi aduce orga si se pune la microfon. Din ziua aceea formatia isi schimba numele in Strul.

Prima daca cand Marie s-a intalnit cu Per Gessle a fost la o repetitie cu Strul, cand acesta si-a facut aparitia impreuna cu Mats “MP” Persson. Pana atunci il intalnise in graba, insa cu aceasta ocazie, Marie avea nevoie sa se intoarca in oras, iar Per s-a oferit s-o conduca cu masina lui. In drum spre oras, Per povesteste ca Kjell Andersson de la EMI este interesat de Gyllene Tider. Nu au avut insa nicun contact mai apropiat. Marie l-a considerat un fatalau care locuieste inca cu parintii si avand o tinuta neadecavata acelui timp. Pe de alta parte, Per a considerat vocea lui Marie buna, chiar daca nu arata ca Elizabeth Taylor si canta la pian insuportabil de zgomotos.

Din moment ce Martin nu a avea un job, el si Marie petreceau tot mai mult timp impreuna. A convins-o pe Marie sa inceapa sa scrie cantece pentru Strul. Marie a prins curaj – suficient ca sa compuna materiale pentru Strul si sa devina vocea principala.

Martin dorea sa detina control total asupra grupului, asa incat au avut o intelegere astfel incat, el sa cante cantecele lui, Marie pe ale sale, iar orice melodie compusa de amandoi avea sa fie cantata de Martin, deoarece, in opinia lui, el era liderul trupei. Singurul angajament care le-a permis sa fie vazuti, a fost vara, in cadul Festivalului Anual Alternativ. Martin sugereaza ca ar trebui sa inceapa cu un festival propriu. Primul “Festival Strul” a fost pe 4 iunie 1979, si a fost un succes, in ciuda faptului ca ziarele nu au acordat nicio atentie. Dupa doua saptamani, Strul canta pe plaja; in apropierea orasului Falkenberg in plina ploaie, in fata a 40 de oameni.

Ar fi fost exact ca orice concert obisnuit, daca un proprietar de pensiune de vara manios, deranjat de zgomot pana la pierderea rabdarii, nu ar fi taiat firele electrice. La inceput, trupa nu si-a dat seama de ce s-a intamplat, pana cand nu s-au uitat in jur si au vazut un numar mare de spectatori iritati, adunati in jurul unui barbat cu o scula de gradinarit in mana. Politia l-a arestat pe sabotor, iar a doua zi stirea despre incident era publicata in cotidienele nationale.

Un alt concert Strul a fost pe 8 mai 1980, in fata unei audiente de 400 de persoane. Marie insa nu isi aminteste foarte multe despre aceste show pentru ca era foarte nervoasa. A cantat atat de bine incat a fost si ovationata de public. Ziarul local a laudat-o pe Marie, titrand: “Strul a reusit! Multumita lui Marie Fredriksson”. Acum Strul se gandeste la un contract cu o casa de inregistrari. Trimit demo-uri tuturor companiilor de inregistrari din Suedia, fara vreun raspuns, insa. Ei realizeaza ca trebuie sa faca si altceva decat sa trimita inregistrari, asa ca Marie si Martin (amandoi someri la acea vreme) se hotaresc sa mearga la Stockholm cu noi demo-uri si noi melodii si sa le duca personal, companiilor. Din pacate nimeni nu s-a aratat interesat de muzica Strul.

Au avut parte chiar de un comentariu dispretuitor din partea lui Ola Håkansson (membru al trupei Secret Service), angajat al companiei de inregistrari Sonet la acea vreme: “Ce credeti ca veti deveni cu asta? Staruri pop? Succes!”

Strul avea din ce in ce mai putine angajamente, iar timpul dintre repetitiii devenise din ce in ce mai lung. Cand, in sfarsit, repetau, era intotdeauna ceva nu mergea bine si se crea o puternica tensiune intre membrii trupei. Incet, se destrama. In cele din urma, Martin si Marie au devenit mai mult decat prieteni, iar Martin era ingrozit. Stia ca in ziua in care Marie si Stefan se vor desparti, va fi sfarsitul lui Strul, insa nu-si mai putea controla sentimentele.

In decembrie 1980, grupul s-a separat iar Martin si Marie au devenit un cuplu. Dupa trei luni, Martin este chemat la televiziunea suedeza, Strul este invitat sa participe la show-ul de televiziune Rockcirkus care va fi divuzat in vara lui 1981. Martin si Marie se confrunta cu reale probelme acum – au nevoie de muzicieni care sa li se alature la show. La cine sa apeleze? Nu se mai punea problema vechilor membrii. Au apelat la Peter Nilsson (bass), Nils (”Nisse Noise”) Bo Söderström (chitara electrica). Asa au reusit sa inregistreze show-ul, dupa care a rezultat un alt show, numit “Fritt Fram”. La inceputul verii, a fost lansat primul si singurul single Strul. Grupul a putut sa repete intr-un studio aflat intr-un sobsol alaturi de Gyllene Tider. Se pare ca toate visurile incep sa prinda contur dintr-o data.

Mai devreme de asta, in primavera lui 1981, tatal lui Marie moare intr-un atac de cord. Nu a avut sansa sa o vada pe Marie debutand la TV. Lui Marie i-a luat ceva timp pentru a recapata bucuria si devotamentul, dar viata trebuia sa mearga inainte! Stia ca tatal ei si-ar fi dorit ca ea sa aiba o cariera in bransa muzicala.

Compania de inregistrari CBS (care respinsese initial ideea unui parteneriat) doreste sa discute despre o posibila colaborare si cere niste materiale de la al treilea “Festival Strul” care fusese programat pentru vara lui 1981. In timpul festivalului, Marie face un pas urias inainte, aparand singura cu microfonul in fata grupului, pentru prima data in viata ei. Totul parea perfect, nu si muzical insa. Ceva se intamplase. Martin nu mai vroia ca grupul sa mai participe la festivalul “Pop around the clock”, programat pentru luna septembrie a aceluiasi an, insa grupul nu vroia sa rateze o astfel de oportunitate. Au respins ideea lui Martin. Show-ul a fost un dezastru. Dupa spectacol, Martin vine in garderoba spunand ca nu trebuia sa participe. Problema era ca concertul a fost difuzat la postul local de radio. Inca o data, Strul era istorie, Marie and Martin s-au trezit din nou fara muzicieni, in timp ce compania de inregistrari asteapta noi demo-uri. Singura posibilitate, acum, era sa ceara ajutorul lui Anders Herrlin si Micke “Syd” Andersson de la Gyllene Tide.

Strul reuseste sa inregistreze o noua melodie. Strul devine “MaMas Barn” (prima parte a numelui fiind imprumutata de la numele Marie si Martin). Schimbarea de nume intervine pe pauza grupului Strul, care a coincis cu succesul ulei alte trupe suedeze, Tant Strul. Au vrut cu orice pret sa evite orice confuzie care ar fi putut lua nastere.

Cand Marie a ajuns la repetitie intr-o noapte din noiembrie 1981, ea gaseste un biletel scris de mana pe pian. Il lasese Per Gessle, fiindca dorea ca Marie sa cante impreuna cu Gyllene Tider o melodie care urma sa fie inregistrata pentru revista Schlager. Melodia ar fi fost inclusa intr-un single special de Anul Nou, trimis special abonatilor revistei. Pe 1 decembrie, ei inregistreaza melodia "Ingenting av vad du behöver". A fost pentru prima data cand Marie si Per au cantat impreuna, bucurandu-se de rezultatele pozitive.

In acest moment, noul grup MaMAs Barn semnase un contract cu CBS. Din pacate, nu au cazut de acord cu alegerea melodiei care sa fie primul single lansat. Marie si Martin au gasit situatia destul de deprimanta. Intre timp, compania de inregistrari WEA - Metronome Records AB (care ii respinsese in noiembrie 1979) cumpara contrctul de la CBS, si in primvara lui 1982, MaMas Barn reuseste sa inregistreze un album complet intr-un studio din Stockholm. Marie si Martin nu erau pe deplin satisfacuti de rezultat, Martin crezand ca vina apartine incordarii in incercarea de a satisface casa de discuri. Martin reuseste sa convinga compania sa mixeze sase melodii din album. Amandoi credeau ca melodiile inregistrate la compania CBS sunau mult mai bine, dar erau constienti de compromisurile pe care trebuiau sa le faca. Vara lui 1982 aduce lansarea primului single Mammas barn (cu putine copii vandute). Lansarea albumului a urmat in luna noiembrie a aceluiasi an, cu bune critici, dar considerat un esec, cu doar 1000 de copii vandute.

Marie decide sa puna punct relatiei ei cu Martin in primavera lui 1983. Se muta in alta parte a orasului intr-un apartament. Isi dorea independenta si mai mult control asupra carieri sale. Se temea de viitor. Era momentul sa se maturizeze si sa-si poarte de grija ca un adult. Sfarsitul relatiei cu Martin si destramarea grupului o ajuta sa se concentreze asupra unei cariere solo.

Trecuse un an fara sa isi vorbeasca. Marie a facut primul pas, contactandu-l pe Martin si propunand-i sa ii scrie o melodie pentru primul ei album solo, Het vind, pe care il inregistra la vremea respectiva. Martin i-a scris Jag ska ge allt, care a si devenit primul ei succes.

EMI Suedia ii ofera lui Marie un contract in vara anului 1983, ideea apartindu-i lui Lasse Lindbom. El mai inregistrase melodia Så nära nu (in duet cu Marie), pe care o inclusese pe Romantisk blackout. Vocea lui Marie i se parea exceptionala. El a reusit sa convinga compania sa ii ofere un contract lui Marie. La inceput, Marie a ezitat semnarea unui contract, deoarece ea facuse mereu parte dintr-un grup, iar acum nu era sigura daca ar putea face fata fara prietenii ei. Marie si-a sunat sora, cerandu-i sfatul, iar aceasta a indemnat-o sa faca acest important pas in cariera. Inainte de semnarea contractului, Rolf Nygren (Director General al EMI Svenska AB) trebuia sa negocieze cu Anders Burman (Director General al WEA-Metronome Records AB), pentru a rezilia contractul existent cu MaMas Barn.

Marie inregistreaza primul ei album solo Het vind in studioul EMI din Stockholm, impreuna cu producatorul Lasse Lindbom. Inregistrarile au inceput in decembrie 1983 si s-au finalizat in vara lui 1984. Primul single de pe album a fost Ännu doftar kärlek, care a devenit hit la statiile de radio in vara lui 1984.

La sfarsitul lui septembrie 1984, la doar o saptamana de la lansarea Het vind, Marie porneste intr-un turneu alaturi de echipa lui Lasse Lindbo, deoarece era noua pe piata muzicala si nu indraznea sa se aventureze intr-un turneu solo. Marie si Lasse au devenit un cuplu in aceasta perioada, ea simtindu-se in siguranta si relaxata pe scena, gandindu-se ca atentia nu va fi indreptata doar asupra ei, chiar daca fiecare isi interpreta individual materialele, cu ocazionale duete.

In timpul concertului din Halmstad, cineva a strigat la Marie sa paraseasca scena, dar ea a reuzat. Spectacolul s-a terminat, insa, dezastruos atunci cand cineva din multime a aruncat cu o halba de bere inspre scena, lovind-o pe Marie in cap si fiind nevoie interventia ambulantei pentru a o transporta la spital. Turneul nu a fost afectat de neplacutul eveniment, deoarece se desfasura decat in weekend-uri. Marie a petrecut zilele dintre concerte revenindu-si. Starea ei s-a imbunatatit repede, continundu-si turneul cu noi concerte in Malmö si Alingsås.

Marie si-a inceput primul turneu solo – singura de data asta – in primavara lui 1985. Concertele au avut loc in sali acoperite in norul Suediei in mijlocul lui martie, iar calatorind inspre sudul Suediei, concertele au fost montate in aer liber la sfarsitul lui mai / inceputul lui iunie. Pe parcursul turneului, Marie a cantat si in Finlanda trei concerte, fiind pentru prima data cand a concertat in fata publicului intr-o tara straina. Era ceva cu care urma sa se obisnuiasca in viitor!

Marie si Lasse au plecat intr-o vacanta in Insulele Canare pe perioada ierni anului 1985, timp propice si pentru a compune melodii al doilea album al lui Marie Pe perioda vacantei Marie citeste cartea Papillion a lui Henri Charriére. Acesta o inspira pentru titlul albumului "Den sjunde vågen" precum era descris in roman; valurile vin in serii de cate sapte – ultimul fiind cel mai mare si cel mai puternic. Pe perioda inregistrarilor, relatia dintre cei doi se raceste, realizarea albumlui devenind incerta datorita faptului ca Lasee era si producatorul. Din fericire, cei doi decid sa ramana prieteni buni, iar albumul se finalizeaza in toamna lui 1985.

Albumul este lansat in luna februarie a anului urmator si devine un real succes. Acesta marcheaza inceputul carierei de succes a lui Marie, ca artist solo. Albumul primeste critici favorabile, chiar daca unii critici prezisera o despartire de muzica, insa Marie respinge orice rautate.

Albumul odata devenit succes, Marie se hotareste sa porneasca un nou turneu, in primavara lui 1986. Ultimul concert din turneu fusese programat pentru sfarsitul lui aprile, fiind insa prelungit cu inca o luna, datorita cererii publicului.

Dupa turneul “Rock Runt Riket” cu Roxette, a fost timpul pentru un nou album. Inca o data, Marie lucreaza impreuna cu Lasse, ca producator si compozitor. Per a fost foarte suparat pentru planurile lui Marie pentru un nou album, incat i-a propus chiar sa-si amane inregistrarile. Per si-a dat seama ca implicarea intr-un nou album, implica si un nou turneu. In schimb, Per spera ca el si Marie ar trebui sa foloseasca timpul pentru a imbunatati situatia Roxette, dar Marie luase deja o decizie cu privire la albumul ei. Albumul a fost inregistrat in doua sesiuni, prima in mai, iar a doua, in septembrie 1987. Asteptarile fanilor si mass-media erau acum mai ridicate decat in cazul albumelor anterioare. Marie era ingrijorata de eventualul esec pe care-l putea avea noul album, dar Efter stormen a fost un adevarat succes, inregistrand vanzari de peste 50.000 de copii in primele doua saptamani de la lansarea din Octombrie 1987. Vanzarile uriase au adus-o pe prima pozitie a topului suedez – si prima de pana atunci! Marie primeste o multime de scrisori de la fani dupa lansarea albumului, trebuind sa angajeze pe cineva care sa raspunda tuturor cu autograful ei inclus. Albumul a fost urmat de un nou turneu, dar de data aceasta, concertele aveau o acustica mai buna, creand o atmosfera pe masura, in acord cu melodiile ei lente si melancolice.

In februarie 1989, Marie lanseaza un nou single care nu va preceda niciun album. Melodia a fost compusa special pentru serialul de televiziunea “Sparvöga”. Cantecul Sparvöga a fost scris de Marie si s-a vandut foarte bine, ajungand chiar in top zece al single-urilor suedeze.

La inceputul lui 1991, albumul Joyride a fost lansat de Roxette si a avut un imens succes in lumea intreaga, ceea ce insemna ca Marie si Per aveau mult de lucru pentru promovarea acestuia pe toata perioada primaverii. Albumul a fost urmat si de un turneu in lumea intreaga, moment in care Marie s-a confruntat si de o criza personala. Ii era foarte dificil sa imparta viata de familie si cariera. Se simtea fericita la suprafata, dar in interiorul sufletului se simtea mizerabil. In timpul lucrului ori concertelor pe scena, detinea controlul asupra ei, dar cand era singura intr-o camera de hotel sau acasa, era macinata de depresie. Iubitul ei, Johan Kinde, avea probleme in fata celebritatii – era popular in Suedia, dar nu isi putea imagina succesul lui Marie detronadu-l pe al lui. Deseori ii spunea lui Marie sa nu mai poarte tinute sexy pe scena, devenise chiar foarte nervos atunci cand Marie nu l-a mai luat cu ea in turnee. Johan chiar a scris o melodie Telefonsvarar (telefon cu robot), in care descrie cum relatia cu Marie supravietuia doar datorita mesajelor lasate pe robotul telefonului.

Marie si Johan urmau sa se castoreasca, dar relatia lor s-a prabusit in urma tensiunilor prea mari. Dupa despartirea de Johan, Marie a avut o relatie de scurta durata cu regizorul Mats Bärtilsson. Dupa toate acestea, Marie decide ca e timpul ca sa se concentreze asupra carierei sale si sa lase totul uitarii. Dar a venit timpul unei perioade depresive, apeland la terapie, ceea ce a ajutat-o foarte mult. Pe parcursul turneului “Join the Joyride” Marie il intalneste pe Mikael Bolyos. Mikael era un muzician suedez care calatorea in Australia. Cunoascand unii membrii ai formatiei Roxette, a venit intr-una din zile sa-i viziteze. Marie si Mikael s-au mai intalnit inainte, dar acum era dragoste la prima vedere, iar in scurt timp aveau sa se logodeasca. Intalnindu-l pe Mikael, viata lui Marie s-a schimbat brusc, ajutand-o sa-si recapete fericirea.

La sfarsitul anului 1991, pe perioada pauzei de Craciun a turneului “Join the Joyride”, Marie reuseste sa inregistreze pentru al patrulea album solo, "Den ständiga resan". Albumul descrie “crizele ei de depresie” din ultimii ani, punand accetul pe despartirea de Johan. Albumul este autoportretul muzical al lui Marie si a fost scris ca un jurnal, continand melodii inspirate din viata, emotiile si relatiile ei.

Melodia "Ett enda liv" a fost scrisa despre un prieten care si-a pus capat zilelor. Comentariul unui alt bun prieten a fost ca albumul suna de parca ar vrea sa se sinucida. Marie l-a asigurat ca, desi avusese momente in care se gandise la asta, nu este genul sinucigas. Marie a compus atat muzica, cat si versurile si a fost chiar si co-producator impreuna cu Anders Herrlin. Un scurt turneu solo a succedat lansarea "Den ständiga resan", tot atunci Marie urcand pentru prima data pe scena alaturi de viitorul ei sot, Mikael Bolyos.

Pe 14 august 1992, intr-un cadru restans s-a tinut un concert la Borggården, in Caselul Regal din Stockholm. Marie, Anni-Frida (ex-componenta Abba) si alti cativa artisti suedezi canta pentru Casa Regala a Suediei.

Marie si Mikael erau de mai putin de un an impreuna, cand ea a ramas insarcinata. Chiar daca nu petreceau foarte mult timp impreuna, sarcina a fost planificata si mult asteptata.

Inez Josefin Bolyos s-a nascut in 29 aprilie 1993, cu doua sapatamani mai devreme de termen. A fost botezata dupa mama lui Marie. Inainte de aparitia primei fotografii la inceputul lui iunie, niciun ziar sau revista nu publicase vreun articol despre fericitul eveniment.

Marie Fredriksson si Mikael Bolyos s-au casatorit in Östra Ljungy la 21 mai 1994 in prezenta a 40 de invitati. Marie si Mikael au decis sa-si organizeze nunta intr-un cadru foarte restrans. Nici partenerul de la Roxette, Per Gessle si sotia lui, Åsa, nu au fost invitati. Motivul era ca celebrarea trebuia sa fie in familie, iar limitele trebuiau impuse undeva.

Marie inregistreaza al cincilea album solo, "I en tid som vår", in noul ei studio Vinden, construit in casa sa din Djursholm, Stockholm, intre februarie si septembrie 1996. Albumul este lansat la inceputul lui noiembrie aceluiasi an, dar fara a fi urmat de vreun turneu. Motivul: avea sa se nasca al doilea copil, Oscar Mikael Bolyos, in 26 noiembrie.

Inez, mama lui Marie moare in anul 1998, iar momentul nu este dat publicitatii in afara Suediei, multi fani afland asta doar dupa cativa ani, cand Marie mentioneaza intr-un interviu. Inez suferea de sindromul Parkinson de multi ani, iar Marie obisnuia sa vorbeasca zilnic cu ea la telefon.

In primavra lui 2000, Marie lanseaza un album greatest hits, care include doua noi melodii, amandoua lansate ca si single. Albumul "Äntligen - Marie Fredrikssons bästa 1984-2000", se vinde foarte bine si intra in topul suedez ramanand pe primul loc timp de cateva sapatamani. Albumul devine cel mai bine vandut album suedez al anului, iar datorita succesului, ziarele speculeaza posibilitatea unui nou turneu. Fan Club-ul incepe o campanie pe internet, incercand s-o convinga pe Marie sa inceapa un nou turneu. In final, Marie decide sa plece in tuneu dupa opt ani de pauza, majoritatea criticilor dupa concertul inaugural fiind pozitive.

In concertul din Halmstad, isi fac aparitia doi invitati speciali, Per Gessle si Mats “MP” Persson si canta "Kung av sand" impreuna cu Marie. Aceasta nu e tot. Marie si Per interpreteaza pentru fanii veniti de departe, intr-o varinata acustica, "Listen to Your Heart." Publicul este bucuros ca intr-un concert Marie Frediksson, sa asculte si Gyllene Tider si Roxette. La sfarsitul turneului, in Stockholm, lui Marie i se alatura si Patrik Isaksson pentru a canta "Det som var nu". Multi fani din toate colturile lumii au venit sa o vada pe Marie in turneu, atunci realizand ca muzica ei este apreciata si in afara Suediei.

In 11 septembrie 2002, Marie se prabuseste in baia ei in vila din Djursholm. A fost dusa la Institutul Karolinska din Stockholm. A fost diagnosticata cu o severa comotie cerebrala, dar la un control mai amanuntit i-a fost depistata o tumoare in zona craniana. Tumoarea a fost inlaturata la sfarsitul lui septembrie, incepand o lunga perioada de tratamente. Roxette trebuia sa apara in sesiunea de concerte “Night of the Proms” sponsorizata de Nokia. Concertele au fost amanate din cauza operatiei.

In ianuarie 2003, Per si Marie primesc in cadrul unei gale in Stockholm, din partea regelui, Maiestatea Sa, Karl Gustav al XVI-lea si a Reginei Silvia, o medalie pentru activitatea de succes pe care au avut-o in toata lumea. A fost pentru prima data cand Marie a aparut in public dupa ce a fost diagnosticata cu tumoare.

In vara lui 2003, Per Gessle lanseaza albumul Mazarin, care contine un duet impreuna cu Marie Fredriksson, "På promenad genom stan." Marie mai inregistrase cu Roxette "Opportunity Nox" pentru albumul pop, "The Pop Hits", care fusese lansat la inceputul lui 2003.

Dupa doi ani de tratament, Marie lanseaza un nou album in octombrie 2004: "The Change." Inregistrarile au inceput cu un an inainte ca Marie sa fie diagnosticata cu cancer si au continuat dupa recuperarea lui Marie. Acesta a fost primul album a lui Marie in engleza si a fost lansat international.

"En andra chans" este un documentar cu imagini de la inregistrari, imagini din vila ei din Djursholm si de show-uri live ce includ melodii cantate de pe "The Change". Documentarul a fost difuzat la postul sudez TV4, iar cateva luni mai tarziu, in alte tari.

In mai 2005, Marie lanseaza ultimul single extras de pe album, "A Table in the Sun". In octombrie al aceluiasi an, Marie anunta ca a castigat lupta impotriva cancerului si isi deschide o expozitie cu desene in galeria Doktor Glas din Stockholm, sub titlul "After The Change". Impreuna cu expozitia a fost publicata si o carte tot sub numele de "After The Change". Cartea contine 24 de desene. In decembrie Marie semnase cartea in magazine, pentru cumparatori.

In cateva interviuri date in octombrie/noiembrie, Marie spune ca intra in studio pentru noi inregistrari. Se pregateste un nou album solo.
Marie lanseaza un nou album de cover-uri, "Min bäste vän" in iunie 2006. De pe album sunt extrase doua single-uri. De asemenea, Marie apare la TV pentru a canta.

In 2007, este lansata o compilatie de balade.

In 2008, Marie are o noua expozitie "Ett bord i solen" care a fost insotita de o noua carte. Marie mentioneaza ca isi doreste sa faca ceva nou cu Roxette.

Biografie pana in anul 2000 © Robert Thorselius.
Sursa: Daily Roxette

Comments

Multumiri lui Alex Banciu

Multumiri lui Alex Banciu pentru traducere!